Porunca a IV-a – Când mă închin?
Porunca a IV-a ne aduce detalii despre o zi specială pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru închinare:
„Adu-ți aminte de ziua Sâmbetei, ca să o sfințești pe ea. Șase zile lucrează și fă toate lucrurile tale, iar ziua a șaptea este Sâmbăta, ziua Domnului Dumnezeului tău. Să nu lucrezi în ea, nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici dobitocul tău, nici străinul care locuiește înlăuntrul cetăților tale, că în șase zile făcut-a Domnul cerul și pământul, marea și toate câte sunt, iar în ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea și a sfințit-o.” (Ieșirea sau Exodul 20:8-11, text reprodus din Biblia ortodoxă de la 1939, tradusă de preoții profesori Vasile Radu și Gala Galaction)
Comparați acum traducerea de mai sus cu una mai recentă, realizată tot în cadrul bisericii ortodoxe, și observați diferența:
„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești. Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale,
Iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Că în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea și a sfințit-o.”
Observați cum în traducerile mai noi nu se afirmă clar care este ziua a șaptea, în contrast cu Biblia de la 1939, unde este precizat foarte clar care este ziua a șaptea a săptămânii, sâmbăta.
Mai jos punem o fotocopiere din textul original al Bibliei din 1939, cu sublinierea poruncii a 4-a:
Sabatul (Sâmbăta) nu este introdus ca o instituție nouă, ci ca una care a fost întemeiată la creațiune. Trebuie să ne aducem aminte de el și să-l păzim ca un mijloc de aducere aminte a lucrării Creatorului. Arătând spre Dumnezeu ca Făcător al cerurilor și al pământului, el Îl deosebește pe adevăratul Dumnezeu de toți ceilalți dumnezei falși. Toți cei care țin ziua a șaptea arată prin acest act că sunt adoratori ai lui Dumnezeu. În acest fel, Sabatul este semnul ascultării de Dumnezeu atâta vreme cât va exista cineva pe pământ, care să-I slujească. Porunca a patra este singura dintre toate cele zece, în care se găsesc atât Numele, cât și titlul Legiuitorului. Este singura care arată prin a cui autoritate a fost dată Legea. În acest fel, ea conține sigiliul lui Dumnezeu, pus pe Legea Sa, ca o dovadă a autenticității și puterii obligativității ei.
Dumnezeu i-a dat omului șase zile în care să lucreze și cere ca lucrările sale să fie făcute în șase zile lucrătoare. Actele de milă și absolută necesitate sunt îngăduite în ziua Sabatului, bolnavii și cei în suferință trebuie să fie întotdeauna îngrijiți; dar lucrul care nu este necesar trebuie să fie cu strictețe evitat. “Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti neurmând căile tale și neîndeletnicindu-te cu treburile tale….”. (Isaia 58, 13.) Dar opreliștea nu se sfârșește aici. “Nededându-te la flecării”, spune profetul. Cei care discută probleme de afaceri sau fac planuri în ziua Sabatului sunt priviți de Dumnezeu ca și când s-ar fi angajat realmente în afacerile respective. Pentru a păstra cu sfințenie Sabatul, trebuie să nu îngăduim nici chiar minții noastre să se ocupe de lucrurile cu caracter vremelnic. Porunca cuprinde tot ceea ce se află înăuntrul porților casei noastre. Cei ce locuiesc în familie trebuie să lase la o parte preocupările lor vremelnice în timpul orelor sacre. Toți trebuie să se unească în a-L onora pe Dumnezeu printr-o slujire de bună voie în ziua Sa cea sfântă.
Unii se întreabă cum am ajuns la denumirile actuale pentru zilele săptămânii. Mai jos se poate vedea acest lucru:
Este foarte grăitor și termenul din limba română pentru ziua a șaptea, sâmbătă:
