Porunca a II-a – Cum mă închin?
„Să nu-și faci ție chip cioplit și nici un fel de asemănare cu cele ce sunt în cer, sus, sau pe pământ, jos, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujești lor; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Dumnezeu râvnitor, care pedepsesc păcatele părinților care Mă urăsc pe Mine, în copiii lor, până la al treilea și al patrulea neam, și Mă milostivesc până la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.” (Ieșirea sau Exodul 20:4-6, text reprodus din Biblia ortodoxă de la 1939, tradusă de preoții profesori Vasile Radu și Gala Galaction)
Porunca a doua oprește închinarea la adevăratul Dumnezeu prin chipuri sau asemănări. Multe națiuni păgâne susțineau că chipurile lor erau numai preînchipuiri sau simboluri prin care era adorată zeitatea, dar Dumnezeu a declarat o astfel de închinare ca fiind păcat. Încercarea de a-L reprezenta pe Cel Veșnic prin obiecte materiale coboară concepția omului cu privire la Dumnezeu. Mintea fiind îndepărtată de la perfecțiunea cea fără margini a lui Dumnezeu ar fi atrasă mai degrabă spre creatură decât spre Creator. Și, în măsura în care concepția lui cu privire la Dumnezeu s-ar coborî, omul ar decădea.